De vorba cu Vlase ZOB

Miercuri, 31 octombrie, de la ora 23, în Club A, ne vom reîntâlni încă odată cu ZOB. Așa, de încălzire, am făcut un mic interviu cu Vlase, care ne-a răspuns în stilul său caracteristic, unul savuros. 

În primul rând, bine ați revenit în Club A. Ce s-a mai întâmplat cu ZOB de la concertul precedent, pe care l-ați avut la noi, în iunie? 

Bine v-am regăsit. Cu ZOB s-a întîmplat că am luat o pauză (de creaţie, ar spune unii, de fugit unul de altul credem noi), unii se însurară, alţii rămaseră la fel. Totul e conform planului nostru măreţ de a nu avea succes în industria muzicală românească.

Ce pregătiți, în mare, pentru concertul de miercuri? “Greatest hits”, ceva noutăți?

Eu unul pregătesc un şpriţ monstruos, şi pe de altă parte vom încerca să încercăm nişte cîntecele noi, chiar dacă vor fi interpretate de mine la momentul meu acustic. Dar nu se ştie niciodată, poate vom reuşi chiar să băgăm nişte electricitate în unele.

Am înțeles că plănuiți ceva palpabil, un DVD cu aniversarea de 18 ani? Dar album al șaselea, vă gândiți la el?

DVD-ul cu aniversarea de 18 ani va apărea probabil la aniversarea de 20 de ani la cum se mişcă unele lucruri prin anturajul formaţiei. Mai degrabă un alt album.

La voi la concerte e foarte punk. Mai ales în Club A, fraternizați cu publicul, urcă oamenii pe scenă, cântă. Întotdeauna lucrurile acestea au decurs pașnic, fără incidente majore. 

Ne-a plăcut întotdeauna să credem că suporterii noştri, atîţia cîţi sînt ei, sînt mai speciali prin simplul fapt că îndrăgesc o formaţie pe care nu o place nimeni altcineva. Şi în afară de inevitabilele microfoane primite de mine în dinţi, la pogo-ul din faţa scenei, nu au fost evenimente notabile. Sper în continuare să-şi dea seama că sîntem împreună în asta şi nu are rost să se rănească unul pe altul.

Pentru tine personal, ce a însemnat Club A? De când bântui pe aici? Ce amintiri/ne-amintiri ai de pe la noi?

Club A a însemnat practic locul unde mi-am petrecut anii de adolescenţă. Începînd cu 1991 am fost un client fidel al clubului, mai ales că unele dimineţi erau greu de perceput din cauza ostenelii şi drept urmare trebuia să lucrăm la program prelungit. Erau alte vremuri oricum. Puteam să ducem 3-4 zile la foc continuu, dacă mă înţelegi. Cocălăraşii de azi după 2 sticle de votcă cad rupţi şi încep scandalurile. Alte vremuri, alţi oameni. De amintiri nu prea pot vorbi, întotdeauna există povestea spusă de cineva care chiar îşi poate aminti ceva. Ştiu doar că a fost bine. De aceea Club A rămîne băgat undeva în mine la partea aceea pe care unii ar defini-o ca suflet. ROC ŞI ROL !

Search