Raportează o problemă

sau anuleaza

FEEDBACK

logo

ContactDespre noiOfertaCariereNourasi

Car(o)usel după Ferenc Molnar, regia Andrei Şerban

05 OCT JOI
-
22 OCT DUM

poster Car(o)usel după Ferenc Molnar, regia Andrei Şerban Bucureşti

Cu: Vlad Ivanov, Alexandra Fasola / Ana Ularu, Rodica Lazar / Maria Obretin, Cătălin Babliuc, Ana Covalciuc / Silvana Negruţiu, Radu Iacoban, Mirela Gorea, Adela Bengescu, Şerban Gomoi, Andrada Corlat / Simona Pop

Direcţia de scenă: ANDREI ŞERBAN
Decor: arh. OCTAVIAN NECULAI
Costume: LIA MANŢOC
Acompaniament muzical, compus şi interpretat de RAUL KUSAK

Dramaturg şi regizor asociat: DANIELA DIMA
Lumini: ALEXANDRU DARIE şi ANDREI ŞERBAN
Coregrafia cântecelor : ARCADIE RUSU
Fotografii: MIHAELA MARIN
Grafică: arh. OCTAVIAN NECULAI

Asistent regie: CRISTINA BILCIU
Asistent secund: RĂZVANA CERNAT
Asistent decor: VLADIMIR IUGANU
Asistent costume: NICOLETA CÂRNU
Efecte de magie: MARIUS DRĂGUŞ

Mihai Brezeanu: Carousel, cea mai importantă premieră a Bulandrei din stagiunea 2015/2016, e genul de piesă capabilă ca, la fiecare vizionare, să ducă spectatorul pe un alt drum. Ajutat de o distribuţie nevizitată de demonul blazării şi jucându-se cu un text generos, pe care el însuşi l-a compendiat din multiple surse, Andrei Şerban a construit un spectacol plin de tristeţe şi veselie, de seriozitate şi burlesc, de lirism şi ironie.

Horia Ghibuțiu: În premierele teatrelor bucureștene din această toamnă, destui regizori influenți și actori mari, dar și muzica, elementele de scenografie sau luminile au confiscat, pe rând ori concomitent, spectacolul. Musicalul „Car(o)usel”, pus în scenă la Teatrul Bulandra de Andrei Șerban după piesa „Liliom” a lui Ferenc Molnar și filmul omonim al lui Fritz Lang, confiscă stagiunea.

Beatrice Lăpădat: Carousel este un omagiu tandru şi tragic adus paiaţelor care se ascund în spatele fiecărui personaj şi, nu în ultimul rând, în spatele fiecărui spectator. Fie că este vorba despre actorul-paiaţă, cel a cărui artă se dizolvă şi renaşte perpetuu la intersecţia dintre derizoriu şi sublim, despre femeile care, indiferent de profil şi statut, se lasă transformate în paiaţe prin predarea totală în faţa iubirii şi dorinţei sau despre destinele ratate ale unor hoinari absoluţi, montarea celebrează prin toţi aceşti pagliacci iluzia ca realitate alternativă şi ca şansă la purificare. Punând în mişcare sute de efecte şi strategii ale spectaculosului, Carousel ne aminteşte, timp de trei ore, cât de superficială şi deopotrivă abisală este aspiraţia care ne poartă către teatru.

Maria Timuc: E un ”superpoem” această piesă, e ceva care m-a întregit parcă și m-a transportat într-o dimensiune pe care o văd numai în meditații, în acele momente în care ființa se trezește spontan și de la sine în tărâmurile interioare, în care dispar granițele dintre fizic și non fizic, în care timpul și spațiul nu mai au consistență, iar ființa e cuprinsă de grație și liberă de materialitate.

Judy Florescu: Nu ştiu cum aş putea vorbi sau scrie despre energia investită de atâţia oameni pentru ca eu, spectatoarea deja flămândă şi însetată emoţional, să fiu mişcată cu ceva, să fiu modificată într-un fel, să plec mai uşoară sufleteşte din sala de teatru şi să am capacitatea de a recrea măcar pentru o clipă mirajul pe care eu l-am trăit toate aceste zile la Bulandra.

Simona Chiţan: Spectacolul începe chiar de la intrarea în holul sălii "Liviu Ciulei" de la Teatrul Bulandra. O atmosferă de bâlci, în scenografia lui Octavian Neculai, cântece italieneşti şi franţuzeşti interpretate live (muzica lui Raul Kusak, pe care îl putem vedea ulterior şi la pian). Canţonetele vesele te învăluie, publicul cântă, dansează şi face poze alături de actori, printre căluţi, baloane colorate, lumini stroboscopice. Femei frumoase, în rochii de cabaret (costume Lia Manţoc). Vlad Ivanov, în rol de clovn, cu buze roşii şi chip de mască alb, se întrece pe sine încă o dată. Rodica Lazăr, madame Muscat, stăpână a Caruselului, este o veritabilă "femme fatale". Alexandra Fasolă interpretează candoarea şi hotărârea unei fete, care-şi asumă cu încăpăţânare iubirea până la capăt.

Mihai Brezeanu: La Car(o)usel, feeria multi-coloră începe din foaier, continuă printre rândurile de spectatori, explodează pe scenă. Tablou după tablou, în ritmul Şerban, Neculai desenează piesa, filmul, (cap)o(do)pera. Şi pentru ca vocile formidabilului trio central Fasolă - Ivanov - Obretin, lângă vocile excelentului trio secund Babliuc - Negruţiu - Iacoban, să urce până în adâncurile fiecăruia dintre spectatori, au fost inventate viu-muzicile lui Kusak, dansurile lui Rusu şi luminile (de sală, de avanscenă, de adâncuri; difuze ori focalizate) lui Darie & Şerban.

Sabina Bălan: Montarea lui Andrei Șerban este o adevărată desfășurare de forțe, de la conceptul de lumini, ingenios puse în slujba sugestiei regizorale – rezolvând situații de schimbare a spațiului sau timpului în aceeași secvență ori urmărind actorii cu halouri imitând spectacolele de music-hall de pe Broadway – până la muzica interpretată live, cu acompaniament, de actorii de pe scenă, și inserturile cinematografice proiectate pe ecranul din spatele scenei.

Cristina Bazavan: Spectacolul e o metafora frumoasa despre greselile pe care le facem din ego si pe care daca avem noroc le putem repara peste timp, iar montarea (nu vreau sa povestesc nimic din ce e, de fapt, in sala de spectacol) aseaza spectatorul in lumea propriilor greseli. Si-o face intr-o forma aparent amuzanta, pe cintec, ca intr-un musical, utilinzind multe dintre mijloacele moderne ale spectacolului de orice fel.

Mircea Morariu: Şi pentru ca totul să fie perfect, spectacolul mai are atuul unor superbe melodii, cele mai multe italieneşti, altele franţuzeşti, altele de pe alte meridiane cântate live de actori. Care cu toţii ne transmit energie şi ne împărtăşesc bucuria lor de a juca într-un spectacol de excepţie. Un spectacol fabulos. O fac în aşa fel încât bucuria lor devine a noastră.

Ileana Lucaciu: Comentariile despre “Carusel” se pot rezuma și la un singur cuvânt – “magie” pentru că echipa de realizatori ai spectacolului întreprind un autentic exemplu de ce presupune inovația teatrală astăzi.

Doinel Tronaru: Vizual, „Liliom“-ul lui Şerban este de o mare bogăţie şi spectaculozitate, asigurând momente de teatru intens, care-ţi taie respiraţia. Soluţiile regizorale sunt de o extremă ingeniozitate, în scenografia la rândul ei inventivă a arhitectului Octavian Neculai: un carusel de bâlci care se învârte continuu dezvăluind noi faţete ale poveştii, metaforă a caruselului existenţial care este viaţa. Doar pentru apariţia personajului straniu al Ascuţitorului de Cuţite (Adela Bengescu), preluat din filmul lui Lang (unde era interpretat de Antonin Artaud), „îngerul păzitor“ al eroului (evident, şi acesta îşi ratează misiunea), şi merită să vedeţi acest spectacol.

Adriana Gionea: Car(o)usel este un spectacol de muzică şi lumini ce depăşeşte spaţiul unei săli de teatru. Viziunea lui Andrei Şerban reuşeşte să te introducă imediat în atmosfera unei fantezii în care visarea, circul şi costumele de epocă, dar şi culorile unei feerii transformate într-un parc de distracţii interbelic te întâmpină şi te acaparează încă de la intrarea în Teatrul Bulandra. Urci pe un pod de lemn colorat, asculţi cântecele vesele şi chemările galante ale unui animator de carusel interpretat de Vlad Ivanov şi eşti invitat chiar de actorii iviţi printre spectatorii din foaier să intri în universul carnavalesc. Abia după ce asişti la micul spectacol din foaier pentru a te simţi la rândul tău un copil mare, ce abia aşteaptă să se suie pe căluţii din carusel, eşti invitat în sala de spectacole.

Monica Andronescu: Andrei Șerban propune o poveste fabuloasă despre dragoste și mecanismele ei neînțelese și de neînțeles. Și un spectacol complex, foarte puternic, viu, construit impecabil, care are ca scop evident să placă publicului. Oricărui tip de public. Iar asta e din ce în ce mai rar în teatrul nostru, atât de preocupat de propriile obsesii, încât uită adesea că scopul principal este să umple sălile, confundând adesea o sală goală sau o sală din care publicul iese cu un așa-zis experiment reușit, desigur, doar pentru inițiați…

Razvana Niţă: Spectacolul lui Andrei Şerban (realizat în remarcabilă măsură cu sprijinul unor profesionişti de top: Alexandru Darie – light design, Raul Kusak – muzica, Lia Manţoc – costume, Octavian Neculai – scenografia) reprezintă o parabolă a lumii ca bâlci, un theatrum mundi în care ridicolul şi sublimul aproape că se suprapun, o producţie cu un puternic impact şi forţă de transfigurare care vorbeşte mai ales despre fragilitate.

Petre Barbu: Teatrul poate să zguduie munţii sub care credeai că-ţi ascunzi tainele pe vecie. „Mâna care te-a lovit ar vrea de fapt să te mângâie“ – auzi replica asta în spectacol şi ţi se pune un nod în gât. Nu vrei să-ţi aminteşti. Liliom a lovit-o pe femeia care-l iubeşte. Liliom te-a ghicit. Parcă te simţi prins într-o capcană, personajele piesei au conspirat cu actorii, care te-au vrăjit în foaier, apoi te-au condus în sală, ca să recunoşti, să înduri, să te spovedeşti, să-ţi ceri iertare şi să plângi. Şi să-i aplauzi.

0 Comentarii

Adauga comentariu

Adaugă comentariu

Evenimente similare recomandate in Bucureşti

Copyright © 2004-2011 Inoras.ro  •  Designed by code932.com

www.inoras.ro trafic.ro