Diplomația culturală sau puterea cuvântului

Nevoiți să aducem argumente în chiar discuțiile de bucătărie, despre mersul lucrurilor în țara noastră și în lume, fără să știm discutăm în termenii a ceea ce se numește ”diplomație culturală”. O direcție de gândire și acțiune deloc nouă, diplomația culturală își face argumentează rolul important, în fiecare zi, mai mult. În contextul multiculturalității și globalizării galopante, există o carte care luminează nedumeririle noastre. Ca un manual de căpătâi pentru subiect, ”Diplomația” lui Kissinger devine necesară oricui vrea să înțeleagă ce ar trebui să fie făcut, ce se poate face, și, foarte important ce nu este făcut cum trebuie în dialogul dintre state.

Henry Kissinger a fost profesor la Universitatea Harvard, și este autorul unor lucrări de politologie și istorie a diplomației, precum și al unor Memorii de mare interes pentru studiul politicii mondiale din a doua jumătate a secolului XX. A fost consilier pentru securitate națională și secretar de stat (sub administrația Nixon), iar în anul 1973 a primit premiul Nobel pentru pace. Henry Kissinger știe despre ce vorbește.

În cartea sa, ”Diplomația”, apărută în țara noastră în mai multe traduceri și la mai multe editurii relatează cele mai importante și interesante detalii din negocierile sale cu marii lideri ai lumii; oferă soluții și pune în jocuri esențiale, subiecte fierbinți ale istoriei recente și dă dovada unui imens depozit de creativitate, inteligență și strategie. Dacă diplomația culturală este în cea mai strânsă legătură cu alegerea unei țări de a se arăta lumii întregi, cartea aceasta arată cu degetul ce trebuie de făcut pentru pacea mondială. Nu, nu exagerez, arată asta cu exemple clare, și teorii foarte logice.

De ce să ai o astfel de carte în apropiere? Simplu, pentru a înțelege mai bine tot ceea ce apare ca fiind neînțeles într-o lume din ce în ce mai complicată, în societăți din ce în ce mai dinamice cu provocările lor cu tot.

Un articol de Bianca Ioan

Search